|
|
Polonia (poloneza Polska) sau Republica Poloneza (poloneza Rzeczpospolita Polska) este o tara din Europa Centrala. Are granite cu Germania la vest, Republica Ceha si Slovacia la sud, Ucraina si Belarus la est si cu Lituania, Marea Baltica si Rusia (enclava ruseasca Kaliningrad) la nord.
Statul polonez s-a format în urma cu 1000 de ani sub dinastia Piast si si-a cunoscut epoca de aur la sfârsitul secolului al XVI-lea sub dinastia Jaglieloniana când Polonia a fost una dintre cele mai întinse, înstarite si puternice tari din Europa. În 1791, Sejmul uniunii polono-lituaniene a votat Constitutia din 3 mai, prima constitutie moderna a Europei si a doua în lume dupa Constitutia Statelor Unite ale Americii. Imediat dupa, tara si-a încetat existenta dupa de a fost împartita între vecinii sai Rusia, Austria si Prusia. Si-a recâstigat independenta în 1918 la sfârsitul primului razboi mondial ca a doua republica poloneza. În urma celui de-al doilea razboi mondial devine stat satelit comunist al Uniunii Sovietice cunoscuta sub denumirea Republica Populara Polonia. În 1989 primele alegeri partial libere din Polonia de dupa al doilea razboi mondial au încheiat revolta miscarii istorice Solidaritatea (Solidarnosc) care lupta pentru libertate, astfel înlaturându-se conducatorii comunisti. Actuala a treia republica poloneza a fost creata, câtiva ani mai târziu prin noua constitutie din 1997. În 1999 Polonia devine membru NATO si la 1 mai 2004 se alatura Uniunii Europene.
Numele oficial al Poloniei în poloneza este Rzeczpospolita Polska. Numele tarii, Polska si cel al nationalitatii, polonezii sunt de origine slava.
Numele poate fi derivat de la numele tribului Goplanie - oameni care locuiau în jurul lacului Goplo - leaganul Poloniei mentionat ca Glopeani având 400 de fortarete circa 845 (Geograful bavarez). Varianta obisnuita sustine ca numele Polska provine de la tribul slav Polanie care a întemeiat statul polonez în secolul X (Polonia Mare). Etimologia conventionala a denumirii etnice a polonezilor se leaga de aceste Polanie poloneze, "locuitor al câmpului"; pole, "câmp", analogie la polyî din limba rusa, "loc deschis", din Indo-Europeanul pelè-, "plat" + -anie, "locuitori", analogie la -anus din limba latina, "provenind din" (a se compara Yuriev-Polsky). În latina veche apar în cronici termenii terra Poloniae (Tara Poloniei) sau Regnum Poloniae (regatul Poloniei).
În paralel cu aceasta terminologie, o alta, Lechia, intra în discutie, care se pare sa derive de la numele tribului Ledzianie. Aceasta naste nume alternative pentru "polonezi": Lesi în Româna, Lech, Lechowie în Slavona Veche Bisericeasca, Lechia, Lechites în latina, Lach în ruteana, Lyakh în rusa, precum si cuvântului din germana veche Lechien, din maghiara Lengyelorszag, Lengyel, din lituaniana Lenkija, lenkas si din turca Lechistan (de la persianul Lehestan.)
Natiunea poloneza a început sa se formeze în unitate si entitate teritoriale în secolul al X-lea sub dinastia Piast. Primul conducator istoric al Polonic mentionat în documente Mieszko I, a fost botezat în 966, adoptând regilia crestina catolica ca noua religie oficiala a tarii la care multimea s-a convertit în cursul secolului urmator. În secolul al XII-lea, Polonia s-a farâmitat în mai multe state mici care au fost mai târziu pradate de armatele mongole ale Hoardei de Aur în 1241. În 1320 Wladyslaw I devine rege al Poloniei reunificate. Fiul sau Casimir cel Mare reface economia Poloniei, construieste noi castele si câstiga razboiul împotriva Ducatului Rus (Lviv devine oras polonez). Sub dinastia Jagielonienilor, Polonia îsi construieste o alianta cu vecina sa Lituania. O epoca de aur survine în secolul al XVI-lea în timpul Uniunii Lublin cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniana. Cetatenii Poloniei se mândresc cu libertatile antice si sistemul parlamentar, desi Szlachta a monopolizat multe din beneficii. Odata cu acea perioada, polonezii au privit libertatea ca cea mai importanta valoare. Polonezii de multe ori se numesc natiunea oamenilor liberi.
|
|
|
|
|
|
|