|
|
Suedia este un stat în Europa de Nord, situat în partea estica a peninsulei Scandinave, la tarmurile Marii Baltice (Golful Botnic). Cuprinde si numeroase insule din Marea Baltica. Suprafata Suediei este de 449.964 km².
Suedia are o populatie de 9.067.049 locuitori, dintre care 89% suedezi, în rest finlandezi, danezi, iar in nord traind circa 15 000 de laponi.
În tara sunt si peste 400 mii de imigranti (finlandezi, norvegieni, danezi, iugoslavi, turci, polonezi, iranieni, germani, români).
În nordul tarii, exista doua grupuri de minoritati etnice: vorbitorii de finlandeza din nord-est si populatia Sami (Laponii).
70% din teritoriu prezinta o densitate mai mica de 6 loc/km2, dar în arealele urbanizate din partile sudice si centrale ale Suediei, densitatea populatiei depaseste 150 loc/km2, iar în nord densitatea cea mai ridicata este în zonele miniere: 20 loc/km2, iar pe litoral: 35 loc/km2.
Suedeza este limba nationala (dar nu oficiala) a Suediei, si este vorbita de majoritatea populatiei.
Suedeza este una din limbile scandinave, o sub-grupa a limbilor germanice (indo-europene). Suedeza este foarte apropiata lingvistic de limba daneza si norvegiana
Relief predominant de platou si de câmpie, cu urmatoarele particularitati:
În vestul si nord-vestul tarii se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).
Spre est muntii sunt marginiti de un podis, care coboara în trepte spre litoralul cu fiorduri al Marii Baltice, unde se afla Golful Botnic.
În partea sudica a tarii se întind câmpii care înconjoara o mica regiune deluroasa, podisul Smaland (alt. 377 m) si câmpia valurita Skania, cu soluri fertile si peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate.
Exista foarte multe lacuri de origine tectono-glaciara, mai ales in câmpia central-sudica a tarii. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vanern, (5585 km2), Vattern (1899 km2)si Malaren (1140 km2).
Zonele mlastinoase acopera peste 10% din suprafata tarii.
Capitala Suediei, este situata de o parte si de alta a strâmtorii Norrstrom, care leaga lacul Malaren de Marea Baltica si pe câteva insule ale lacului Malaren, legatura între cartierele-insule facându-se prin intermediul a nu mai putin de 50 de poduri.
Lacul Malaren a fost cândva un golf al Marii Baltice care patrundea adânc în interiorul tarii.
Miscarile de ridicare care au antrenat peninsula au înaltat pamânturile despartind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren.
Între lac si mare se formeaza un cordon litoral care nu mai permite accesul corabiilor spre interior si obliga crearea unui punct de tranzit pe uscat.
Asa a aparut orasul Stockholm la zona de contact dintre mare si uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul marfurilor pe continent) si strategic (constituind un obstacol în calea piratilor care urmareau si pradau corabiile negustoresti).
Legatura lacului cu marea a fost refacuta artificial, necesitatea canalului Norrstrom fiind vitala.
Clima este mai aspra în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, si mai blânda în partea sudica, unde influenta marina este puternica, iar precipitatiile depasesc 500 mm/an (temperat-maritima).
GulfStream, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprima Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepartatul nord.
Stockholm, capitala tarii, se situeaza aproape la aceeasi latitudine ca si sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiaza de o temperatura medie de +18° C.
Iarna, temperatura medie se situeaza usor sub zero, iar caderile de zapada sunt moderate.
Mai spre nord însa, Suedia are ierni lungi si friguroase.
În iunie si iulie soarele nu apune niciodata.
O specialitate culinara suedeza este kåldolmar, asemanatoare cu sarmalele românesti, din carne de porc si frunze de varza. Mâncare tipica pentru zona est mediteraneana, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de catre armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astazi (orasul Tighina). Pentru prima oara au fost mentionate într-o carte de bucate scrisa de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau înca facute cu foi de vita, care au fost repede înlocuite cu foi de varza, acestea fiind mult mai usor de gasit în Scandinavia.
|
|
|
|
|
|
|