|
|
Thailanda este în Asia de sud-est. Capitala este Bangkok.
Regatul Thailandei este o tara în Asia de sud-est, învecinata cu Cambodgia la est, Golful Thailandei si Malaezia la sud, si cu Marea Andaman si Myanmar la vest. Thailanda mai este cunoscuta si ca Siam, care a fost denumirea oficiala a tarii pâna în 11 mai 1949. Cuvântul Thai înseamna “liber” în limba thailandeza. Este de asemenea numele poporului thailandez. Unii locuitori, în special minoritatea chineza, continua sa foloseasca denumirea de Siam.
Thailanda este asezata pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile provinciale. Nordul tarii este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul este format din Platoul Khorat, marginit la est de râul Mekong. Centrul tarii este dominat de valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Thailandei. Sudul este format din istmul îngust Kra care se largeste în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical si caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald si înnorat de la mijlocul lui mai pâna în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-est din noiembrie pâna la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald si umed. Orasele principale, pe lânga capitala Bangkok sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang Mai, si Songkhla.
Dupa ce s-a bucurat de cea mai mare crestere mondiala din 1985 pâna in 1995 – cu o crestere medie anuala de 9% - cresterea presiunii speculative asupra monedei nationale , bahtul, în 1997 a condus la o criza care a descoperit punctele slabe ale sectorului financiar. Multa vreme la un curs de 25 la dolarul SUA, baht a atins cel mai scazut nivel la 56 per dolar SUA în ianuarie 1998 si descresterea economica în acel an a fost de 10,2%. Criza s-a extins la criza financiara asiatica.
Thailanda a intrat în procesul de recuperare în 1999, cu o crestere de 4,2% si de 4,4% în 2000, în mare parte datorita exporturilor – care au crescut cu 20% în 2000. cresterea a fost temperata de o scadere a economiei mondiale în 2001, dar a crescut din nou în urmatorii ani datorita cresterii puternice din China si diferitelor programe de stimulare economica locala, un program promovat de primul ministru Thaksin Shinawatra. Cresterea în 2003 s-a estimat la aproximativ 6,3% si s-a prevazut o crestere de 8% si 10% pentru 2004 si 2005.
Turismul a contribuit în mod semnificativ la economia Thailandei si industria a beneficiat de aprecierea monedei si de stabilitatea Thailandei. Numarul de turisti sositi în 2002 (10,9 milioane) reflecta o crestere cu 7,3% fata de anul precedent (10,1 mil).
Muay Thai, sau boxul thailandez, este sportul national în Thailanda si arta martiala nativa. A devenit popular în toata lumea în anii 90. Stluri de arte martiale similare exista si în alte tari din sud-estul Asiei.
Salutul standard în Thailanda este un gest similar cu rugaciunea, numit wai. Tabu-urile includ atingerea capului cuiva sau aratarea cu piciorul, deoarece capul este considerat cea mai înalta parte a corpului, iar piciorul cea mai joasa. A pasi peste cineva sau peste mâncare este considerat drept o insulta extrema. Cartile sau alte documente sunt respectate ca niste obiecte seculare, de aceea nu este permis sa freci o carte de masa sau s-o faci sa alunece pe masa sau sa o pui pe jos.
Thailanda este o monarhie constitutionala si regele este extrem de respectat. Este ilegal sa insulti familia regala sau sa calci pe o imagine a regelui.
Bucataria thailandeza abunda de gusturi fundamentale: dulce, piparat, acru si sarat.
Influenta budismului se poate observa si în viata de zi cu zi a thailandezilor. Budismul descurajeaza competitia. Prin urmare, thailandezii nu sunt foarte ambitiosi, refuzând sa faca schimbari. O munca usoara, platita multumitor este mai buna decât o munca grea, platita bine. Ritmul de lucru creste sau scade în functie de prezenta sefului, autoritatea fiind respectata când este prezenta, însa adesea ignorata în absenta.
Preocuparea budista pentru adevar, sinceritate, bunavointa si politete exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satira, exagerare si parodie si nu pune prea mare pret pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minoritati defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reprosuri sau mustrari blânde sau indirecte, care îi ataca uneori pe ascultatori nesimtite, însa fara a-i agresa, lasând loc pentru un raspuns.
|
|
|
|
|
|
|